Picuri de moarte cad...


Stele-n suflet, efemere
Cad.Si se agata de o rama.
Grea.Ma doare inima.Placere...
Imi provoaca.Si fug cu razele de spaima.

Ajung ca fundament de neimplinire,
ca piatra slefuita de durere,
Devin balsam,aroma de iubire,
Ce-ngheata trupul,imensitate de placere.


Iar mai apoi, devin un aspru fir de ceata,
care cu praf, si negura, se coase in pacate,
Si arde.Si stinge, focul cel de gheata,
Glacial devine sufletul.Si bate...

"Cioc-Cioc!!E cineva in minte?
Mai are bob de viata, de cristal?
De ce nu-ncearca sa m-alinte?"
Conchide dansul rece in final.


Si stele-nchise cad.Iar ceasul ticaie,
O rumba-n inimi,cu plans,si peste-o ora,
O sarba din Carpati. Iar ceasul ticaie.
Si dansul-joc de moarte, devine neagra hora.

Si moarte este-n stele,si joaca incolora,
Cu sunet de pieire ne inunda,
In rau transforma imaginea sonora,
Caci joc e viata, si joaca-i muribunda.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu