Dorinta...


In soare imi ard dorinta
Culeg,sinistru,popasuri paralele..
Si zabovesc o clipa intre stele..
Uitand sa ud,mereu,credinta...

Trist suflu-n vant dorinta...
Adun,macabru,culori din vise
parfum de soarta,de dragoste respinse
si adorm..stiind ca a murit credinta...

Inspir cu suflu straniu zabovinta
M-ademeneste-n cratere durerea
terorizandu-mi aspru invierea...
Etern,voi fi...cenusa din dorinta
ascunsa,solitara...
In lacrimi de credinta....

Constientizare...

Dormim in fiecare moment esential al vietii,uitand,treptat,sa o descoperim,trezindu-ne,mult prea tarziu,cand o umbra devine pentru noi speranta si placerea...cand viata noastra ramane fara noi...caci suntem ceea ce nu suntem...
Si ne risipim,ne irosim firesc..in etape concise..daruind celor din jur tacerea noastra,dar nu pentru o clipa..de aceasta data pentru eternitate...caci devenim sinistre pete de necunoscut asupra carora timpul isi pune pregnant amprenta...
Si fiindca somnul nostru s-a perpetuat constant,din aceste pete nu se decanteaza nimic concret,solid..doar incertitudini,vise spulberate,himere triste refulate in esecuri,obsesii,dezamagiri...regrete...insuficiente regrete...pentru ca vom fi morti..iar mortii nu simt nimic,nici macar regrete...